Dintotdeauna a existat recomandarea ca orice tratament cu antibiotice să fie efectuat sub control medical strict.

Respectarea acestei recomandări devine din ce în ce mai necesară în ultimul timp.

Aceasta deoarece datele nou apărute nu fac decât să întărească motivele pentru care tratamentul cu antibiotice trebuie atât prescris cât și efectuat sub strictă supraveghere medicală.

Se știa până acum că abuzul de antibiotice, de multe ori pentru infecții ușoare și care puteau fi controlate și prin alte mijloace, sau fără o antibiogramă la bază (care să certifice că germenii responsabili de infecția respectivă sunt sensibili la antibioticul administrat), poate să conducă la fenomenul de „rezistență”.

În urma acestui fenomen, din ce în ce mai mulți germeni au devenit din ce în ce mai rezistenți la tot mai multe antibiotice.

Ce sunt quinolonele?

Quinolonele sunt o clasa de antibiotice bactericide cu spectru larg, majoritatea având în structura lor atomul de fluor, a căror acțiune bactericidă se manifestă atât pe bacteriile Gram-pozitive cât și pe cele Gram-negative.

Un exemplu este Ciprofloxacina, unul dintre cele mai utilizate antibiotice la nivel mondial.

Un alt exemplu este Levofloxacina (Tavanic), de asemenea foarte frecvent administrată atât în cazul bolnavilor spitalizați, cât și în ambulator.

De altfel, începând cu anul 2002 quinolonele au devenit cele mai prescrise antibiotice din lume la adulți.

Indicațiile au fost în primul rând infecții ale tractului urinar și respirator, dar și în sinuzite, otite și infecții ale tractului digestiv.

Fenomenul de rezistență la antibiotice a fost înregistrat, desigur, și în cazul quinolonelor, pentru numeroși agenți patogeni, inclusiv Escherichia Coli; recent s-au semnalat cazuri de campilobacter sau de salmonella rezistente la quinolone.

Pe de altă parte, însă, fenomenul care a devenit din ce în ce mai îngrijorător pe parcursul ultimilor ani este acela al efectelor toxice ale quinolonelor.

Efectele toxice au fost cunoscute încă de la început:

• tendinite asociate cu riscul de ruptură a tendoanelor,
• tulburări ale sistemului nervos central (insomnie, nervozitate, uneori convulsii sau chiar episoade psihotice) și ale sistemului nervos periferic (în unele cazuri ireversibile),
• risc crescut de disecție de aortă,
• toxicitate cardiacă (prelungirea intervalului QT, asociată cu risc de aritmii severe),
• riscul de infecții intestinale cu Clostridium difficile.

Există autori care afirmă chiar că administrarea excesivă de quinolone este cel mai important factor de risc în dezvoltarea diareei asociate cu Clostridium difficile, infecție care face adevărate ravagii în spitalele din ziua de azi.

Riscuri legate de administrarea de quinolone

Cu toate acestea, riscurile legate de administrarea de quinolone au fost considerate, inițial, relativ mici și depășite în mod substanțial de beneficii în cazul multor infecții grave.

O dată cu trecerea timpului s-a constatat însă că efectele adverse în cazul quinolonelor erau mult mai serioase decât s-a crezut la început, depășind potențialele beneficii.

De aceea, în anul 2015 FDA (Food and Drug Advisory Committee) a recomandat limitarea indicațiilor quinolonelor în infecții de gravitate mică sau medie (infecții urinare necomplicate, sinuzite acute, bronșite acute) considerându-se că, în astfel de cazuri, riscul de efecte toxice serioase depășește potențialele beneficii.

Așa cum afirmă Mahyar Etminan, un farmacolog de la Universitatea din British Columbia quinolonele sunt medicamente care au fost folosite excesiv „ de către medici leneși care încearcă să omoare o muscă cu o armă nucleară”.

În mai 2016 FDA revine cu un comunicat în care arată că administrarea de quinolone trebuie rezervată doar acelor infecții în care nu exista nicio altă opțiune terapeutică.

În iulie 2017, FDA emite un nou comunicat în care avertizează asupra potențialului toxic major al quinolonelor și recomandă utilizarea lor doar ca linie de tratament de rezervă în sinuzite, bronșite și infecții urinare necomplicate.

În prezent, efectele toxice foarte clar documentate ale quinolonelor au făcut ca acestea să fie considerate cele mai periculoase antibiotice de pe piață, efectele lor putând fi considerate uneori chiar mortale.

În Statele Unite se înregistrează mii de procese anual împotriva Levaquin (Tavanic în România) din cauza reacțiilor adverse severe: dezlipiri de retină, halucinații, reacții psihotice, insuficiență renală, neuropatii periferice etc.

Asta și pentru că reactiile adverse severe menționate mai sus apar la persoane în general tinere, sănătoase și active la care antibioticul a fost prescris pentru infecții ușoare.

Principalul responsabil de aceste efecte toxice este considerat a fi fluorul, care poate traversa bariera hematoencefalică și ale cărui efecte adverse se manifestă în primul rând la nivelul sistemului nervos central.

Se consideră că medicamentele sunt deosebit de periculoase pentru copii sub 18 ani, adulții peste 60 de ani și femeile însărcinate sau care alăptează, pentru persoanele cu afecțiuni hepatice, cele sub tratament cu corticosteroizi sau cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene.

Este oarecum ciudat că, în ciuda numeroaselor semnale de alarmă din ultimii 10 ani, utilizarea quinolonelor continuă să fie la fel de răspândită. S-a ajuns în situația în care, uneori, pacienții sunt cei care atrag atenția medicului asupra potențialelor efecte toxice ale antibioticului prescris. Pe Internet s-a constituit deja o comunitate a celor care au suferit de efectele toxice ale fluorquinolonelor, iar numărul acestor persoane care se autodenumesc „Floxies” continuă să crească.

Într-o eră în care informația circulă foarte rapid și pe multiple căi, considerăm că a venit timpul ca împreună, medici și pacienți, să găsim acele soluții prin care să limităm administrarea unei categorii de antibiotice cu potențial toxic extrem de ridicat.